O privesc timid...
Din coltul camerei albastre,
Cum danseaza fericita...
E un inger...
E minunata!
Ah si doare...
Doare atat de tare:
Cum n-o pot ajunge
Cum nu pot s-o strang in brate...
Cum s-apropie de mine
Ma saruta ... si-apoi rade!
Ma saruta ... si-apoi pleaca ...
Si tot asa ma tine prins...
In propriul trup ce ma tradeaza,
Iar cand incerc sa ma opun,
Si-n sufletul ce o urmeaza...
De-atunci eu o slavesc cantandu-i imnul,
Si nu ma lasa ca sa plec. Dar ...
nici nu vreau s-o parasesc!!
Caci in inima-mi si-anfinpt veninul
Cand mi-a soptit: "Stii ... Te iubesc!"
De-acum zburam numai cu ea,
Dansam cu ea -
Radeam ... cu ea ...
Era sclava si stapana mea!
M-a dus prin ceruri - prin vazduh
Si mi-a promis si mie aripi...
Eu eram om si n-am stiut
Ca pretul se plateste-n lacrimi.
Mi le-a daruit - si-apoi,
Le-a frant la primul zbor...
Nu vroia s-o las vreodata,
Deci, "mai bine, s-a gandit,
Nu-i iau inima sau viata -
Ci numai o bucata!"